Chinul dragostei imi povara
Dar sufletul mai mult o sa ma doara
Caci mi-l sporesti si aduci prin iubire
Tritetii mele de prisos, mahnire.

Iubirea-i fum ce-si are-n plans izvor,
Curata-i lacrima in ochii plini de dor,
De-o tulburi e o mare-n agonie,
Si mai e si-o cuminte nebunie
Si dulce fiere care strans te tine
Vrand calea ca sa ti-o lumine.

Pe patul morti-i vechiul dor, si lin,
Si pe frumoasa ce-mi schimbase doru'-n chin
Iubirea noastra isi intinde mrajea
Si amintirea-si pierde-n fata ta iubito vraja.

Cand e iubirea fara de masura
Ea prea usor ni se transforma-n ura.

Dar tot ce-i bun, cand nu e socoteala
Se-ntoarce-n rau, virtutea se rastoarna,
Si se preschimba-n ura si durere
Si ca sa mai traiesti nu ai putere.

O floare-ascunde-n transa buna-oara
Si leacuri si veninul ce omoara,
Daca-l mirosi te fatmeca, pe drept,
Insa de-l gusti sta inima in piept.

Astfel si dragostea ascunde-n ea placeri
Si tot odata si mii de dureri
Dac-o mirosi te farmeca se spune,
Dar dac-o gusti nici nu-ti mai stii de nume.

In dragoste si-n ierburi doi dusmani se-nfrunta:
Pornirea blanda si vointa cruda,
Si cand ce-i rau isi face-n floare parte
Curand si visul e-nghitit de moarte.

Nu te grabii in dragoste, tu mergi domol,
Te-mpiedici cand alergi si calci in gol,
Cand fugi parca si dragostea fuge de tine,
Te simti ranit, nimeni nu vrea sa te aline.

Cand inima ranita-n piept ne doare
O muzica ne-aduce alinare,
Cand mintea e-ntristata si pustie
Ne-nveseleste a iubirii voce argintie.

Cand vei muri iubire, tu , prin soarta,
Lacasul tau de pulbere si piatra
Cu flori il voi incinge-n fiecare noapte,
Il voi scalda in lacrimi si in soapte.

Cu flori imbalsamandu-ti mormantul, viata toata,
Iubirea mea de-a pururi neuitata,
Amara pace-aduce dimineata,
Trist, Soarele-si ascunde-n ceata fata.

Vor mai vorbi de-a dragoste intamplare,
Vor fi osande, dar va fi si iertare,
Pacat ca dragostea atat de blanda
Se dovedeste vitrega si cruda.