clipele scurte in secole se-ntind
in lacrimi si suspine trecutul il colind...
ochii mi-au ratacit aici, dar gandu-mi e departe,
in zarile spartane las timpul sa ma poarte.

ma pierd printre himerele de foc, in scrum,
simt cum destinul imi impune un alt drum
dar lanturile grele de acea zi ma leaga,
caci ieri i-am fost stapana si astazi ii sunt roaba.

din realitate-n vis chiar eu m-a surghiunit
iar razele de soare de-atunci nu mi-au zambit,
ecou de ne-mplinire in suflet mi se-ncheaga
si indoieli nebune ma lasa fara vlaga.

sub gand de impacare un foc nestins se zbate
pe suflet simt ca vor cadea tavanele surpate,
sub mine sta deschisa genunea seculara
sa imi transfigureze obrazu-n flori de ceara.

nu vom putea trai mereu in solitudini
schimband mereu zbarcite atitudini,
privind din umbra vietii imagini dezolante
cantand in suflet-pribegit secunde degradante.