agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2568 .



POEMA PASTORALÃ
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dorinta19 ]

2002-09-08  |     | 



ÎNTR-O dimineață bunicul m-a luat la câmp să-mi arate

călcam ușor în urma iedului
și încercam să nu-l calc pe bunicul așa am străbătut am
ajuns în locul de unde se vedea cel mai bine și l-am privit

avea un anumit mers obosit de sărbătoare după cum
aveam să înțeleg când mi-a spus: doRIne – fiindcă așa
articula el greșelile – te-am luat într-o dimineața la câmp
ca să îți arăt dar m-am împiedicat de fotosinteză și de
faptul că te-ai învelit cu mâncarea căprii și nu m-ai ascultat
aZi e ultima zi


am pășit împreună în josul dealului ca într-o eterna plecăciune

pe pieptul lui încolțeau boabele de fasole mâncate de cu seară
iar în ochii lui miroseam tăcerea împrăștiată de hora din sat
fiecare pas era plăcut ca o femeie obosită de efortul nașterii
– fiindcă noi nășteam mersul – și-n fiecare pas vedeam o
boabă de mărgăritar cât un sfârc de mare iar bunul adăuga
frumuseții o notă de ireversibil: Ia aminte, bâiguia el ca
pentru bunica – și ea e moartă acum, la fel ca moșu’


Sunt pierdut și ploaia continuă să mă ocolească de parcă i-ar fi teamă să n-o mușc sau să n-o blestem – fiindcă acum stăpânesc un spirit foarte puternic. Bunicul mi-a arătat drumul pe care-l voi străbate și eu curând. În spatele lui au rămas doar boabe, afurisitele boabe ale pierderii... acum mă așteaptă în liniștea sumbră a disperării satului sărăcit de caprele lui fugite pe câmpii.
Caprele au ros câmpia, iezii au devenit capre care au mai ros o dată câmpia. În locul unde a dispărut Bunul n-a mai rămas decât un izvor cu apă roșie: privesc șiroaiele și nu văd altceva decât buzele uscate de secetă ale bunicului.


[De-ar fi aici mi-ar spune că scriu frumos, că am o caligrafie urâtă, că i-ar plăcea să vadă un meci de box, sau că-ar vrea vă ne plimbăm cu tramvaiul, că nu-mi stă bine cu cămașă, că mi-a crescut părul și c-am slăbit.]


Deasupra mea trece un tren de fier cu bunicul meu ca impegat. Odată mi-a promis un loc la fereastră...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!