agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-08 | |
ÎNTR-O dimineață bunicul m-a luat la câmp să-mi arate
călcam ușor în urma iedului și încercam să nu-l calc pe bunicul așa am străbătut am ajuns în locul de unde se vedea cel mai bine și l-am privit avea un anumit mers obosit de sărbătoare după cum aveam să înțeleg când mi-a spus: doRIne – fiindcă așa articula el greșelile – te-am luat într-o dimineața la câmp ca să îți arăt dar m-am împiedicat de fotosinteză și de faptul că te-ai învelit cu mâncarea căprii și nu m-ai ascultat aZi e ultima zi am pășit împreună în josul dealului ca într-o eterna plecăciune pe pieptul lui încolțeau boabele de fasole mâncate de cu seară iar în ochii lui miroseam tăcerea împrăștiată de hora din sat fiecare pas era plăcut ca o femeie obosită de efortul nașterii – fiindcă noi nășteam mersul – și-n fiecare pas vedeam o boabă de mărgăritar cât un sfârc de mare iar bunul adăuga frumuseții o notă de ireversibil: Ia aminte, bâiguia el ca pentru bunica – și ea e moartă acum, la fel ca moșu’ Sunt pierdut și ploaia continuă să mă ocolească de parcă i-ar fi teamă să n-o mușc sau să n-o blestem – fiindcă acum stăpânesc un spirit foarte puternic. Bunicul mi-a arătat drumul pe care-l voi străbate și eu curând. În spatele lui au rămas doar boabe, afurisitele boabe ale pierderii... acum mă așteaptă în liniștea sumbră a disperării satului sărăcit de caprele lui fugite pe câmpii. Caprele au ros câmpia, iezii au devenit capre care au mai ros o dată câmpia. În locul unde a dispărut Bunul n-a mai rămas decât un izvor cu apă roșie: privesc șiroaiele și nu văd altceva decât buzele uscate de secetă ale bunicului. [De-ar fi aici mi-ar spune că scriu frumos, că am o caligrafie urâtă, că i-ar plăcea să vadă un meci de box, sau că-ar vrea vă ne plimbăm cu tramvaiul, că nu-mi stă bine cu cămașă, că mi-a crescut părul și c-am slăbit.] Deasupra mea trece un tren de fier cu bunicul meu ca impegat. Odată mi-a promis un loc la fereastră...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate