Vedeti voi,scuzele noastre nu mai există de mult
sunt tapi iesind din inima pământului
căutând un fir de iarbă
tocmai bun de rumegat care să încapă boltii lor însângerate
a cerului gurii,
Cuvânt strâns legat ca o basma curată
de copitele înaripate ale copacilor damnati ai naturii
Urcând zâmbete către creier alterate,
zumzet pedestru al cuneiformelor vise acvilinii,
curbe si drepte accidentale în spatiu încercând să absoarbă
cu mortile lor nenăscute încă,vina de a purta umeri.