de Florin G. de Roxas


"-Hangiu nebun, nu ma lasa,
toarna iar vin in cana mea,
caci vreau sa beau, sa ma imbat,
si sa uit atat cat pot.

Mi-e viata un blestem de care
nu pot scapa , oricat as vrea de tare,
mai toarna vin negru si bun
sa-mi zboare toate ca un fum.

Mi-e sufletul pustiu si ispitit
ca vinul, ca sfarcu-nrosit,
care ma cheama mai adanc
pasind usor cu pasu-mi stang."

Hangiul toarna vin in cana
cum pune doctorul medicina pe rana,
si-njurul meu se invart toate
cu cat m-apropii mai mult de moarte.