pășind greu, dar nu târât,
vine din timp în timp,
tânăr blând cu părul lins,
cu barba tunsă scurt.

acolo, în stradă se oprește
cu dulce tăcere în jur privește,
se-ncruntă ușor ca o înserare,
se-apucă cu mâinile să culeagă aer.

se-ndepărtează calm, cu resemnarea
de-a nu întâlni ce-a căutat
în urma lui plângând firav
îngerul cu aripi lungi pe care l-a creat.

într-o zi însă a rămas mai mult
în mijlocul cotidian,
din mâini părea ca dirija
un cor de îngeri ce-i cânta:

“La Mulți Ani! La Mulți Ani!”