ANA

Si de-si cadea adanc privirea intre stele,
Faptura ei se ineca de soare.
Frumosul ei,iubitul ei din patimi,
Isi naruia zidirea cazatoare.

Si ea era asa cum niciodata...

Era ca dimineata noptii-n care,
Fumand cu luna impletita-n soare
Isi izvora faptura din ninsoare...
Oh,floare...!
Si clopotei si lacramioare...
ANA...

Era asa cum numai floare
De El ti-ar da sa fii-nu la-intamplare-
O stii.
Era petale.
Si ANA le purta pe buze...