agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-18 | | Înscris în bibliotecă de Ionut Dumitru
Spuneți-mi, ce-i mai bine? Să mergi într-o tavernă,
Sau să te tângui zilnic cu sufletul pustiu, Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau să știu De-Alah și altă viață, căci stingerea-i eternă. Nu judeca pe nimeni, ci cată să-nțelegi. Eu beau, dar amintește-ți că ai și tu păcate. De vrei s-ajungi la pace și la seninătate, Apleacă-te asupra durerii lumii-ntregi. E-april. Plutește-n aer o vrajă de nespus. Se nasc din nou speranțe și-ndemnuri de a fi. Fiece floare albă e mâna lui Moisí Și-n fiecare briză respiră, blând Isus. Acest vas fu odată un biet îndrăgostit Gemând de nepăsarea unei femei frumoase. Iar toarta era brațul ce mângâia mâhnit Suavul gât cu-atingeri ușoare, de mătase. Noi nu vom ști vreodată ce ne așteaptă mâine. Tu bucură-te astăzi! Atâta îți rămâne. Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine poate luna te va căta-n zădar. Tu vezi doar aparențe. Un văl ascunde firea. Tu știi de mult aceasta. Dar inima firava, Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea Așa cum unor plante le-a dat Alah otrava. Coranul, cartea sfântă, citimu-l câteodată. Dar cine se desfată din el în orice ceas? Pe cupa plină însă o maximă-i gravată Pe care zi și noapte o soarbem cu nesaț. Ni-i vinul și prieten și aur și noroc. De cer nu ne e frică, nu-i cerem îndurare. Căci suflete și inimi și cupe și ulcioare N-au teamă de țărână, de apă și de foc. Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună: “Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii”. Cum poate el să simtă în zori uimirea firii Și noaptea vraja sfântă a a clarului de lună? Nimic nu mai m-atrage. Dă-mi vin! În astă seară Cea mai frumoasă roză din lume-i gura ta. Dă-mi vin! Să strălucească aprins la fel ca ea! Căința mea să fie ca bucla ta, ușoară…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate