Niște grăsane se uitau la mine
și atunci îmi dau seama că zîmbesc.
zîmbesc în mașina 109 în drum spre slujbă.
firește impresie bună nu poate să facă
un tinerel pletos care se uită pe geam și zîmbește.
dar eu mi-am amintit de tine și, ca de obicei, am zîmbit.
e o reacție necontrolată.
m-am trezit dimineața încîlcit în vise urîte, cu jupuiri de viu,
cu andrele străbătindu-mi dantura
și mi-am amintit de orele de gramatică.
în masină pute-a maieuri și-a benzină
iar pe geam ce să vezi? blocuri și iar blocuri.
am zîmbit și am ramas, cred, minute bune cu zîmbetul ăsta.
mi te-am amintit în tricoul galben, lăbărțat
și eu tot în tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra.
era antreul plin de gagici încoțofenite
și tipi la costum...
noi parcă eram picați de la Woodstock,
la școala directorul m-a luat în primire și secretara
m-a amenințat
planta ornamentală neudată la timp mai avea
doar un sfert din frunze
încercînd să stăpânesc clasa
am simțit zămbetul revenind atât de irezistibil,
încât a trebuit să mă întorc cu fața la tablă.