Hey, lady Bump, dansează cu mine un tango,
lasă-mă să mă simt atât de aproape de tine…
domnnule Tamburine, spune-i lui Galileo să mă lase să plec
pe cealaltă față a lunii, iar tu, mică Lucy
nu mai plânge, aș dansa cu tine, dragă, dacă asta te amuză,
dar știe mama ta unde ești?
pentru tine muncesc ca un câine, Michèle, frumoasa mea,
căci tot ce simți și tot ce atingi și tot ce vorbești și
tot ce gândești…
oricum, mulțumesc pentru muzică, magică femeie neagră,
magie neagră al lau Magritte, mulțumesc pentru muzică,
credință, apă clară, resurecție, mulțumesc pentru muzică,
Isus Cristos super-stea, mulțumesc pentru muzică
panglicuțe albastre, faruri, discuri de culoare lichidă, stroboscoape
Oblio, muzicuțe pline de glucoză și praf de la demolări
pulpe goale și mulgători electronici de sintetizatoare de sunet
mulțumesc pentru muzică
vezi-ți de drum, bătrâne, și să nu te mai prind pe-aici,
ce să cauți tu cu pielea ta trandafirie
în păduchiosul nostru submarin? ce să cauți la colțuri de
stradă, lângă mirosul de cauciucuri de la Quadrat
și lângă melancolia duhnind a merdenele și a frucola ?
iar pe o planetă ultramarină și ultraîndepărtată
adolescența mea cu fețe Yasaka
imprima efecte stranii expoziției de fotografii de la Dalles
și acestei zăpezi colorată în albastru, roșu și verde
de semnalele CFR-ului.
mulțumesc pentru muzică, pentru chitară și baterie
pentru stații și microfoane, pentru discuri și pentru comerț
și pentru ultima potaie care a luat-o la trap
până la primul zid mâzgălit cu afișele Sfinxului
și Lokomotiv GT-ului.
mulțumesc pentru muzică.

Străinule, ești în pericol să mă pierzi.
și asta numai pentru că nu pot să număr până la
o sută de bilioane.
pentru că nu pot să-ți număr ochii
și nu mă interesează câți plămâni și câte inimi ai sub cămașă
și câte degete ai în șosetă și câte șosete
ai în bascheții jerpeliți.
nici măcar în dimineața asta înzăpezită
când a trebuit să cobor până la Administrație ca să plătesc lumina
și apoi să merg la PTTR-ul de
vizavi de magazinul Tineretului
și liceul Caragiale ca să plătesc
telefonul și apoi să cumpăr Viața
studențească (fiind miercuri) și la
mezelăria colț cu cinematograful
Volga ca să iau smântână și înapoi
cu tramvaiul 24
nu ai să mă convingi că universul nostru
este un spălător cu oglinzile jupuite.
în fața blocului meu, dincolo de Șoseaua Ștefan cel Mare,
au demolat vreo patru maghernițe
și acum e teren viran, gol de parcă străzii-i lipsește un
premolar. Câte o dementă își mai plimbă câinele p-acolo.
acolo a coborât. pur și simplu s-a dat jos
din cabina cu trandafiri de plastic și poze din revista Femeia
a basculantei divine.
divină pentru că exista.
acolo, între bălți și mormane de var și vreo tri pomi
s-a dat jos Zăpada, Inteligența.
nu sunt în stare să număr până la o sută de bilioane
dar i-am ascultat colosala zvâcnire de inimă
până terenul viran a devenit o pânză de Desiderio
iar eu numai o pată de Duco pe caroseria
Fiatului parcat lângă noi.
iar tu doar o damă care vedeai fără să fii în stare să crezi,
ceea ce se-ntâmplase fără sa se-ntâmple:
porumbelul de fier zburând telecomandat între tâmple.
Străinule, ești în pericol să mă pierzi
pentru trufia
de a nu fi în stare să mai exiști.

“Șerpașii din Nepal pot urca până la altitudinea
de 7000 de metri fără mască de gaze și călcând
cu tălpile goale prin zăpada înghețată.
Primul motor Diesel din lume cântărea 200 de
kilograme pentru fiecare cal putere produs.
Bob Dylan reflecta în pupilă câte 80 de clădiri din
Manhattan pentru fiecare acord de chitară rece.
Tu, iubito, ai deasupra ta o infinitate
de lumi locuite
pentru o singură ceașcă de sentiment”
(din The Guiness Book of Records of My Heart)
Sexualitatea nu e principala problemă
principala problemă e deszăpezirea.
așa că m-am întors la muzică și la banda electrică liberă.
de când ai început să respiri salba de lacuri a capitalei
și Casa Scânteii ?
de când mă înșeli cu Sala Polivalentă ?
de când faci pe cincizeci de femei într-una singură ?
de când sufli Circul de stat ca pe un balon de săpun
în barba lui Doru Mareș ?
aflu că prizezi doze tot mai mari din șoseaua Colentina,
dragoste, dar e dăunător sănătății, bagă-ți mințile-n cap,
multe au început prin a-și vinde conștiința
pentru un sfert de vagon de tramvai
căci e atât de ușor să admiri Lecția de anatomie a lui Rembrandt
și atât de greu să admiri o pioneză !
te-am pierdut oare, fos-mu ? oare nu ți-a ajuns
că am scos soarele din fasung
și ți-am înșurubat în locul lui pisiceala ?
că fața noastră a ruginit de atâta tergiversare
a radiației unei mutrițe elementare ?
într-o vreme te doream într-atât
că până și puricii televizorului meu
se chercheliseră de dor și singurătate
și zburaseră pe fereastră ducând cu ei teleimaginea tremurată,
albastră;
peste Intercontinental –
istoria filmului muzical;
peste Athènee – cineclubul TV;
și teleenciclopedia
peste policlinica Alexandru Sahia.
să știi că am să fiu bărbat și n-am să-ți mai dau nicicând telefon
să știi că am să mă însor și am să iau o damă extrem de bine
și când o să ne-ntâlnim în pasaj nici n-am să te mai salut
ci am să intru la papetărie să cumpăr timbre
sau în cabaretul Voltaire
și am să-l chem pe Duchamp să te dea goală pe scări în jos
într-un cosmos poros.

Merci, Becaud, pentru șansa de a fermenta sub aceste odăjdii
și sub aceste coperte de vinilin.
îți mulțumesc cu umilința înșelătoare a penarului care apare
într-o poză de-a mea de când eram în clasa a doua
și învățam la școala 28.
pentru maharajahii labirindei, curantei, lavoltei, gavotei
menuetului, cadrilului,
pentru krakatitul roatei cu valțuri, pentru junta tangoului
pentru pietrele rostogolite, pentru plastilina
interioarelor jegoase cu apă rece, fetițele goale
purceii zburători peste fabrici cataleptice
prismele curcubeene, galaxiile negre
demența magnifică a country-ului și rock-ului și bump-ului
pentru dezodorizantul muzicii disco
mulțumesc pentru muzică
pentru Bach Beethoven și Beatles
mulțumesc pentru muzică
pentru zăpadă, pentru existență și pentru toate
avatarele inexistenței
pentru realitate
și pentru toată rețeaua de magazine-a iluziei
pentru lactobaruri și blocuri turn, pentru sala Floreasca
pentru Everest și pentru groapa Marianelor
și pentru adolescența mea care odată
se hrănea cu ipoteza celebrității
ca Popeye Marinarul cu spanac, rătăcind printre manechinele
metalice, stranii, de la Casa Modei
mulțumesc pentru muzică
deși niciodată n-am să fiu în stare
să număr până la o sută de bilioane.
mulțumesc pentru muzică
pentru existența femeii și pentru că se numește poate
Michèle,
Michèle ma belle
pentru îngerul Israfel
coardele inimii căruia sunt o lăută
mulțumesc pentru muzică
Merci…
merci…
merci…