Iarna se scutură pe kimono
De balele toamnei mocirloase, mirosind a hoit...
Cetățenii responsabili cu soarta cetății se simt datori
Să închidă în beciuri recoltele, vinul și pornirile a la Freud.
S-a dus cu dezmățarea, oameni,
E vremea de colinde!
Dumnezeu e sus, nu doarme!
Și-i va prinde pe ereticii vânători
De plăceri, acum când sezonul e închis...
Să fim cumpătați! Să ne iubim
În perioada asta se naște pentru noi, Iisus!
În fiecare an, să nu uităm, moare și renaște;
Ce oameni suntem dacă nu încetăm cu ura, pentru Paște?
Să respectăm tradiția, canonul și vorba populară...
Nu-i bine să faci nimic din ce ar fi însemnat bunăoară
Să calci redundanța firescului
Din inimile noastre nefirești....
Friguri restante rulează turbate la fereastră,
Îngerii nevoiți au achiziționat din Iad instalații cu încălzire centrală.
Mahmură, Primăvara, în slip și cămașă de noapte,
Puțind a nicotină și iasomie,
Înjură. S-a trezit prea devreme iar sticla e goală...
Vara o cheamă înapoi în pat, fredonând pierdut:
Nas ne dogoniat!
Nu mai e nici ceară epilatore,
Nici pastă de dinți în tub!

(18-sep-2002)