agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-19 | | Înscris în bibliotecă de Ionut Dumitru
Trăiesc iar anii tineri. Aprinsul tămâios
În flăcări să mă ardă, căci, iată, vine ceața. Vin! Nu importă care. Nu sunt pretențios. Pe cel mai bun găsi-l-voi la fel de-amar ca viața. Am întrebat Savantul și-am întrebat și Sfântul, Sperând c-au să mă-nvețe suprema-nțelepciune. Și după-atâta râvnă atât se poate spune: Că am venit ca apa și-o să plecăm ca vântul. De ce incertul mâine te tulbură mereu? Căci nu stă în putere să-i schimbi de astăzi fața. Trăiește-adânc prezentul! Iar mâini? Nici Dumnezeu Nu ar putea să-ți spună ce taină-ascunde ceața. Dincolo de pământ și infinit Cătam să aflu cerul unde vine. Și-un glas solemn atunci s-a auzit: “Și cerul și infernul sunt în tine.” Cel ce-a cules în viață al cunoștinței Măr Pe-adevărata Cale purta-va pașii săi. Numai acela știe că azi e ca și ieri Și mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintăi. Acum din fericire doar numele persistă. Iar cel mai vechi prieten tot vinul nou rămâne. Mângâie cupa plină. E singurul tău bine În ora asta goală, în ora asta tristă Viața se grăbește, rapidă caravană. Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa. Nu mă-ntrista și astăzi, făptură diafană! Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa… Un joc ce se repetă e viața – și tu știi: Câștigul e durere și moartea fără nume. Ferice de copilul sfârșit în prima zi… Mai fericit acela ce n-a venit pe lume. Zefirul răcorește obrajii rozelor Și-n umbră parfumată ne mângâie extazul. Atât de plin de vrajă și de noroc e ceasul, Că tristul ieri dispare ca fulgul de ușor… Aceste ornamente pe cupa delicată Un băutor le-nscrise cu mâna-nfrigurată. De dragul căror gene le-a vrut așa de fine? Și-o să le sfarme, poate, îndurerat de cine?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate