bruma bătrâneţii nu-ndoaie copacii

cum îndoaie omul până la pământ,

însă-i taie fierul şi pe ei, săracii,

când le vine vremea să intre-n mormânt.

dalta bătrâneţii nu ciopleşte-n piatră

cum ciopleşte-n omul tânăr şi frumos;

pântecul de stâncă va fi loc de vatră

pentru oseminte fără de folos.

umbra bătrâneţii nu cunoaşte nume,

dar le recunoaşte după calendar;

zile după zile, în întreaga lume,

joacă baba-oarba şi dă moartea-n dar.