Se repeta aceleasi istorii mereu,
Nimic nu-mi pare ca e nou sub soare,
Contemporani, dar antici, tu si eu,
Indragostiti din cap pana-n picioare.

E unic ce simtim, dar unic pentru noi,
Sau poate unic pentru-aceasta viata,
Se repeta aceleasi istorii in doi,
Probabail ca-n doi mai bine se-nvata.

E viata parca, de colorat, o carte,
Si libertatea de culoare-i limitata,
Nu forma, doar culoarea ne desparte,
Forma-i aceeasi, mereu sugerata.

Sugerata prin puncte, negre, mici, de unit,
Tragi liniute intre ele, cum stii,
Doar intre doua puncte si nu spre infinit,
Pare si nu e, o joaca de copii.

Ai libertatea cu linii curbe sau frante,
N-ai libertatea spre infinit,
Nu doar imaginea-i menita sa incante,
Vei colora, ce-ai ingradit.

Nu vezi? Se repeta aceleasi istorii mereu,
Si totusi suntem unici, c-un grad de libertate,
De vrei, uneste puncte, culoarea o dau eu,
Destinul e-un desen, cu puncte sugerate.

Desenam poate singuri, coloram insa-n doi,
Sunt carti mai groase si carti mai subtiri,
Te plimbi intre puncte, inainte-inapoi,
Mai multe carti, mai multe iubiri...

Vrem toti cartea groasa, mereu, la inceput,
Cu timpul prea grea ni se pare,
Ni se da din ceruri, exact ce-am cerut
E greu de dus, o carte mai mare.

Poate-o schimbam pe una subtire, usoara,
Doar pentru-a regreta cartea dintai,
Groasa sa fie, cartea subtire, iara,
Iubire, hai, pleaca, dar totusi, ramai.