Din poezia mea,
din verbul meu,
Te-am facut eu pe Tine-
Dumnezeu.

Pamantul
l-am facut din rima,
iar strofa-mi e
o galaxie-ntreaga,
Tu, creatorul
de-altadat' al lumii
nu esti decat
titlul meu.

Intreaga poezie
e un univers,
eu nu sunt
nici macar un vers.

Cel mai ades
Te vor citi pe Tine,
fara s-ajunga
si la mine.

Tu - Tatal,
eu - fiul,
Tu - Dumnezeu,
eu - chip de lut,
si-atat.

M-ascund
sub poduri si podeturi
ca sa-Ti inchin
intruna versuri,
iar versul meu
esti din nou
Tu.