Un vis între zori neînchis și mai șui
Sfiala mi-adoarme cu tămâi păgâne
Când ploaia supusă în sticle verzui
Pe corzi mătăsoase din coamă de zâne

Ar vrea să ne-ngâne parfumul dar nu-i
Ajunge mirarea ce timpul s- amâne
Nu vrea să nu piardă din cufărul lui
Ecouri domnițe de inimi stăpâne

Iar vorbele-oglinzi mi se sparg rușinate
Sămânța aromei s-o vadă nu știu
Primește-mi dar lacrima fard străveziu

În lanuri de crini adormiți legănate
De tandre melisme pe buze să-ți fiu
Fanfare de fluturi și puf auriu.