agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-26 | |
Să fiu lăsată să plec chiar acum
voi cântări atât puțin peste ape voi duce cu mine atât de puține lucruri câteva chipuri, cerul văratec, o roză-nflorită... Mă voi întinde încet peste ape voi asculta cum tristețea-mi cade la fund ca o piatră în vreme ce briza-mi va spânzura cântul de sălcii. Pe unda râului, apoi pe cea a fluviului degrabă să fiu lăsată să plec Marea e-aproape, sarea adâncurilor ei îmi arde respirația. cu ochii deschiși voi coborî în inima nopții liniștite Înfășată în scutec de alge voi aluneca printre arbori de coral risipind cioburi de-amfore albastre pline cu miere și vin, atingând în treacăt obrazul rotund al greutăților de fus... Fiindcă aici rămân morții cei dragi hrana lor este pacea și liniștea. Ei sunt prieteni ai peștilor lucitori, ai stelelor de mare, ei trec încet de la un secol la altul, Vorbesc fără încetare de Domnul Și sunt fericiți. O, memorie! Risipește-te în cioburi înainte de a tulbura adâncul eternității... ............................................................................................................ Astfel vorbea Ofelia În grădina părăsită Și-apoi tăcu învăluită-n tristețe Râul scânteie pentru-o clipă și fugi printre frunze Doar vântul îi poartă Tânguiala spre mare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate