Tu

tu, incredibilo, nu poți să fii dintre străini,
când ani de-arândul în clipiri de vis
din mierea... în sufletu-mi sfințită
te modelam... în palmă de abis...

tu, preafrumoso, în mintea mea,
naiv își lași divinu’nlănțuit
cu sângele-nchegat pe fârfuri de săgeți...
și mai naiv, încep să cred în bolta...de negăurit.

28septembrie,2002.Chișinău.

pentru Lia.