Bătaia de petale a unei inimi care
Tăcută de vreo ciumă acum cinci mii de ani
Și-a adunat din somnu-i tot colbul sub o floare
În limbi sihastre sună nuferilor sărmani

Căniți de a câmpiei umbră lespede veche
Ce pluvios cuvântul în fereastră-mi trimit
Misterul picăturii îl văd și o ureche
Închin spre explorarea acestui eh șoptit

Nici pașii ce tăcerea grav în omăt apasă
Spre cuibu-mi nici părerea de larmă din apus
Nu vor văzul să-mi fure din înapoi ce lasă
Relicvă-nmiresmată rămânerea în sus.