Sãracul oraș dunãrean
Îmbãtrânește an de an.
Așteaptã trist și resemnat
Ca un bolnav, bãtrân la pat.



Și ceața deasã-l împresoarã,
Coboarã lin pe așezãminte,
Iar totul e, ca-odinioarã -
Durere, vaiet și morminte.



Stãpân a toate este timpul
El pedepsește, crunt și greu
Iar viața asta, e tributul
Ce trebui, sã-l plãtim mereu!



Sãrmanul oraș dunãrean
Muzeu plin, de vestigii vii
Îl plâng pe-ascuns, dar e în van
În iernile lungi și târzii…