Iti amintesti tu, micul meu poznas,
cum impleteam noi timpul in cununa
atunci cand te tineam de mana,
si ma rugai sa-ti fiu partas?

Mi-ai daruit verde in vena
si l-am primit, nu-i corp strain,
sunt un Ulise, tu sirena
la glasul careia ma-nclin.

Ti-e adierea capricioasa
de primavara calda-rece,
zambind in jur ca o mireasa
de timp furat, care nu trece.

Eram pungas de secundare
din ceasul vechiului meu turn,
cand m-ai chemat la o plimbare
prin casa zeul nocturn.

“Am sa-ti arat secretul meu
si de-l ascunzi adanc in tine
vei sti sa-l furi, mic derbedeu
imun la seva umbrelor virgine”

Asa grait-a Pluto suparat
ca am patruns ca hotii in sarada
si taina mortii i-am furat,
clepsidra prafuita si schiloada.

Iti amintesti tu, micul meu poznas,
cum impleteam noi timpul in cununa.
de-atunci esti ochiul de fantana,
si ma privesti, si sunt partas.