agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-09 | | Înscris în bibliotecă de Mariana Cardas
Iubitule, lumea
Se rotește deodată, își rotește culoarea, felinarul din stradă Își strecoară lumina prin cozile de șobolan Ale păstăilor laurului la nouă dimineața. Este arctic Cercul acesta mic Negru, cu ierburile lui de mătase gălbuie – par de copil. Este verde in aer, Blând, fascinant, Mă leagănă iubitor, ca așezată-ntr-o pernă. Simt că roșesc și mi-e cald. Îmi vine să cred că sunt enormă deodată, Sunt atât de prostește de fericită, Galoșii mei Plescăie, plescăi prin roșul acestei splendori Asta e proprietatea mea. De două ori pe zi Mă plimb prin ea, amușinând Vâscul barbar cu ciucurii lui Verzi, de fier curat. Și zidul de leșuri bătrâne, Le iubesc toate. Le iubesc cum iubesc istoria asta. Merele sunt aurii, Închipuie-ți – Cei șaptezeci de copaci ai mei Ridicându-și mingiile de aur roscat Din zeama aceasta moarta densă și cenușie Milioanele lor De frunze de aur metalice și fără suflare. O iubitule, tu, celibatarule inrăit. Nimeni altcineva decât mine Nu trece prin umezeala asta care ți se înalță până la șolduri Și aceste aurării De neînlocuit cu nimic sângerează și se întunecă, gurile de la Thermopylae.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate