O, tu, cu ochi albastri, cit de frumoasa esti!
Asa desigur sint fapturile ceresti,
Pe care le vedeam, copil, intraripate,
Cu cite-un crin in mina si pletele pe spate.
Cind te cuprind de mijloc imi pare ca e vis,
Ca mi-a picat un inger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tau pun gura,
Gustindu-i ametit aroma si caldura.
De ma pecetltuieste buza-ti trandafirie,
Ma simt inviorat ca de-o eucaristie,
Ma-ntreb de-i cu putinta ca tu sa ma iubesti.
O, tu, cu ochi albastri, cit de frumoasa esti!


Mingiie-ma cu mina ta cea copilareasca,
Ineaca-ma cu coama ta supraomeneasca,
Ce cade ca o creanga pletoasa si divina,
Cu un miros de cinam si frunze de lumina.
Fa-mi cerc pe dupa git cu bratul tau subtire,
Asa cum se cuvine smeritului tau mire,
Si lasa-te usoara cind cu un salt vinjos
Te duc in patul biblic de cedru si-abanos,
Neprihanita, goala, zvicnind fara vesmint
Sa dormi cu mine noaptea in sfint asezamint.
In raiul tau suav ma-mbii si ma sfintesti,
O, tu, cu ochi albastri, cit de frumoasa esti!