Pășeste smerit în sufletul meu,
Pleacă-ți capul tăcut a-nchinare!!!
Nu tulbura linistea viselor nevisate
și inorogul albastru de șoapte amare!
Mobilele sunt vechi,pe o masă sunt eu
floare de colț albă, uscată-ntr-o carte,
jumătate moartă, stafie pe jumătate.
Focul e stins și e frig,
Doar amintirile goale rătăcesc pe-aci,
amintirile a ce-ar fi fost să fie,
și nu e!