Când mă plictisesc
Întind mâna,
Apuc câte o planetă
Și văd că e încă crudă.
Dar m-au învățat că
Toate trebuie să pară coapte.
Văd că nu am vopsea,
Și mă tai la venă –
Mi-au spus că durerea e purificatoare.
Iau o gaură neagră goală
Și adun lichidul.
Îmi înfig ochii în el
Și proiectez culoare
Pe biluța de pământ.
O pun la loc pe cer
Și toți se întreabă
De ce planeta lor
Se usucă.