agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-17 | |
S-au dus zilele fericite cand puteam fi singur , vioi ,
Cand pasare de noapte strazi cutreieram - eram amandoi : Gandul meu si cu mine , si , discutand in tacere , ne simteam bine , Chiar daca banca pe care stam era scrijelita ... de mine , Cu briceagul cel vechi si ruginit , cu slova amara , cu glas obosit , Cu lacrima datatoare de pace , cu un cuvant inca negasit De lumea aceasta , un cuvant propriu sufletului meu , Un susur de pure izvoare , o falfaire de aripi de zeu , O mare intrupata in valuri de smalt ce zburda la soare , Un pui de cocor ce gales priveste cum mama sa poate sa zboare Si-n el simte tremurul ce l-ar inalta mai sus decat toate Si-n vis isi numara mandru zborurile luate . S-au dus crampeie de parcuri ce mi-au fost asezamant Si zambete de flori imbatatoare saltand de la pamant Intr-un vesnic dans de nuante si mirosuri linistitoare , Un pic de acuarela - portret interior pe pagini fosnitoare , Iar un penel barbos si inalbit , uzat de timpuriu Isi vede lumea sacra si sfintele-i contururi doar in azuriu , El fiind contur , el fiind si fond si personajul principal , El fiind regizor , el fiind lege , el fiind eroul si chiar Ducipal , O singura naframa de speranta el a lasat-o nevopsita O dunga arcuita , o curba ,-o serpentina linistita , Un delusor si-o vale , o mica padurice si copacii ei , Frunzele ce cad marunte , fierbinti saruturi de sub tei . S-au preschimbat in jale , chiar si durerile-abtinute , A iesit o alergie de necazuri pana-acuma nestiute . O inima crapata ce plange disperata dupa-un mort , O statueta fina ce doarme pe-o masuta intr-un cort Si sta s-o vada toti si nu se-ntereseaza si nu-i pasa Nici daca le place , nici daca-i prea rece , nici daca-i frumoasa . Pe cortina ultimului act , ramane-un sir de intrebari , Raman nebuni si clauni sa duca vestea ei peste mari si mari , Iar noi vom sta aici , imprumutand o masca , din cand in cand , Si refacand refrenul , garderoba si fiinta noastra refacand . Iar pe finalul piesei , aproape de deznodamant , ne adunam cu totii Si printre-aplauze , injurii si blesteme , ne facem toti ca mortii .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate