Pornește întrebare din șirul plăsmuirii
Spre părul adormirii în propria dogoare
În el promisiunea spre orient ivirii
Planând abil pe rugii de flori otrăvitoare

Proniile gonindu-și din rai spițele-arabe
Încă se închinară unei inimi de stâncă
Nu m-am temut de vinul ce maceră-n silabe
Sângele fără frâu pe o pajiște adâncă

Mi-e poftă dar de grâul când verde se împlîntă
De Sfântul care cântă prin sfintele insecte
Amărăciunea plină ce-n sâmburi se avântă
Surâsurile tale uriașe indirecte