BIserica dintre munti


La biserica din capul Strajei
ardeau lumarile pentru vii si pentru morti
Preotul spusese totul
Cu rasuflarea pe care Dumnezeu o da cateodata oamenilor
Icoanele fugisera de pe peretii de lemn
Iar genunchii mei amortiti
Imi aminteau de prezenta ta acolo.

Zapezile acoperisera timpul din jurul nostru
si ne faceau sa scoatem aburi pe nari
Ca si caii din povestile nemuritoare
Mainile isi cautau caldura
Migrand din buzunarele subtiri
In mainile tale
La bizerica dintre munti.