i-am vazut, da, i-am vazut
se ascundeau in corpuri albe
corpuri pietrificate
lungul meu culoar de statui, in care
aveam dreptul sa nu vad
si sa trec.

i-am vazut sfasiati de
grilajul insusi al genelor mele
inchisi dincolo, exilati
i-am vazut cu abia un colt de ochi
prima oara.

i-am vazut ridicand lenes
fara capat, privirea aproape moarta
sarpe in iarba alba, nezgomot
atat de
tacuta si oarba eu

ei erau.
ei erau peste tot pe
retina mea cicatrizata
anamnesis, timp de glorie
dulce dulce vedere.