nimic mai frumos decat acest
aproape-doliu al tau.
linia blanda, fara taisuri
a ta si-a ceasului tau de veghe

moartea se intampla, eu nu am
gesturi indraznete, fandari, eschive
ma las spiralat-coboranda
pe firul caderii in gol

cadaverizata. mai apoi, desigur, revie
aceeeasi, cu tine acelasi
asteptand, neasteptand.