Oameni, oameni, fratii mei,
Disperatii, fericitii,
V-ati spälat de superstitii,
De demoni si dumnezei.

Insä nu-i destul folos
Dacä peste tot ce este
V-ati spälat si de poveste,
L-ati pierdut pe Fät-Frumos.

Vin la voi acum plângând,
Gura-mi sângerä ca rana,
Unde este Cosânzeana,
In ce bolti, pe ce pämânt?

Mä ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde vä e basmul, oameni?
Ce-ati fäcut cu Fät-Frumos?

Fät-Frumos n-a existat,
N-a stat nimänui in cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist bäiat.

Mai visati de vreti sä fiti
Fericiti cu capu-n pernä,
Feriti epoca modernä
De rigizi si scofâlciti.

Din prea mult entuziasm
Sä nu spargeti Voronetul,
Dati-i voi mai mare pretul,
Oameni, mai râvniti la basm.

Voi, care aveti copii,
Nu-i läsati sub gând satanic,
Sä respire sterp, mecanic,
Ca si când nu ar fi.

Doborâti himera jos,
Oameni, reveniti în lume,
Pe umana noasträ culme
regäsiti pe Fät-Frumos.

Fät-Frumos si toti ai lui,
Fiindcä unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.

El venea la noi pe jos
Si ni l-au räpit piratii,
Vamesi vigilenti, redati-i
Actele lui Fät-Frumos.

Dati-i viata înapoi,
Ochii mari, miscarea buzii,
Fät-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi.