Poloboace de scrum ne cresc gandurile ,
un vajait se-aude-n zarea plimbata
ieri fara pata
si ne codim sa zicem ruga cea inalta
caci clipa-i strop de inchinat
pahare-n remuscari
si viata sangele ne cearta ,
de-ar fi lumina ce privim
pe loc am sti chiar sa orbim
de neputinta ,
noroc ca-i doar iluzie si-atat
iar umbra ei , iubirii legamant !