Atat de vechi ai fost doar unul
in care am vrut sa cred,
legata la ochi cu o panglica albastra
prin care vedeam doar lumina care imi placea.
Si te-am iubit,uitandu-ma pe mine,
mai mult decat aerul
sau zborul cu care ma nascusem
in loc de mers.
Dar te-am vazut ieri impartind un sarut
pe care il credeam sfant,
cu altcineva...
Brusc te-ai spart in mii de chipuri
care se tarasc acum neputincioase pe jos,
si nu mai am putere
sa te recunosc in nici unul.