e timpul meu profan și personal,
cînd rezemat de bulgărul de carne
îmi plimb un ochi rotund și ireal
și-o lume plictisită duc în coarne...

fabrica de forcepsuri a dat faliment
pe ușă intră sughițînd simptomul menzel
creatorul de lozinci folosea un metalimbaj natural
cîntînd într-un cor de voci profane

muncitorii sprijiniți pe actul creației
asudă lustruind coada lopeții gestante
o, mamă, banii de buzunar s-au dus deja
iar timpul nu se mai dă pe cartelă.

tic-tacul meșterului ceas nu-l mai aud
pe undeva...dar cine să-l găsească?
la șapte pleacă trenul spre Aiud
și dacă-l pierd mă-mbăt cu o fetească...