Prieten drag, de tei dulce miros,
Rotundul vers poetul l-indrageste,
Precum barbatul femeia-si iubeste.
E viata-i, fior infipt pana la os,

Adanc vibrand in inima-i muncita,
Principiu-al ordinii si al luminii.
Arunci o piatra-n lac, si curbe linii
Se-ndeparteaza pe-apa linistita.

Imaginea aceasta invoca-n noi,
Uitat, obscurul Haos. O clipa doar:
Curand a firii lege va da-napoi

A lacului stricata plenitate.
Si metrul intoarce limbii al sau har,
A sfintelor cuvinte puritate.