In sufletul meu am cand noapte, cand zi,
Nimic nu sta mai mult de-o ora-n mine...
Busola-mi arata asfintitul lunii pe la periferii,
Si soarele doarme lenes in lumile divine.

Inima mea e ba vesela, ba trista,
Necontenit isi schimba-nfatisarea...
Cand sufletu-mi alearga, inima-mi adasta,
Desi m-afund in haos, ea tot pandeste zarea.

Amagitoare simturi ma-nseala, ma-nconjoara,
Si eu ma las purtat de stranii sentimente,
Si simt in mine, parca, la fel ca prima oara,
Cum mor si se nasc mereu aceleasi continente.