masuram distantele cu fumul,
jumatatea mea vorbitoare atenta la notele unui slagar,
- poti fi atat de creativa uneori! -
saptezeci de brazi, numarati, lipiti,
mai impaduriti acum cand vine toamna peste ei,
si ajung sa-si arunce conurile prin zapada tranzitiei.
duceai in spate palcuri de iarba, compensata,
sa le acoperi gaurile in trunchiuri,
asa vor mai ramane atractivi pentru lacomia
bufnitelor, cocostarcilor, viermilor calzi.
oare cat mai avem pana la turn,
ca fumul imi intra in pleoape,
se aseaza comod, face comenzi nepotrivite,
regulamentare,
camerele mele trebuiesc zugravite,
asa scrie contractul, vechi, de trei ani,
sa te intinzi pana la patura, acoperind peisajul nocturn,
perna mea cu ursulet in bratele tale verzui,
sclicuricioase.
unde e turnul ala?
ca am ajuns sa fac scheme cu unghia,
il desenasem deunazi, plin de coloane launtrice,
megalitice,
plin,
cu panglici rosii de jur-imprejur, cu foarfeci agatati in
ramificatiile brazilor,
gata de parada,
aceeasi brazi, cum de i-ai recunoscut?
ochii imensi albastri, acoperiti sa nu captiveze randul privitorilor,
cu matase de lemn.
Si multimea inghesuindu-se sa-si deschida umbrelele,
impotriva.
bucati de picioare prabusindu-se din inalt,
si ghemul meu de fum, pe terminate,
numai degetele tale in iarba
cautand
turnul incrustat pe zapada.