Cu bratele-ti de gheata tu m-ai cuprins, Iubire,
Cu bratele-ti de vant, cu bratele-ti de foc,
Cu gheare lungi te-ai prins de amintire,
Iubire fara viata si fara de noroc.

Cu bratele-ti de dor, de apa si de soare,
Cu bratele-ti de abur, Iubire, m-ai cuprins,
Si strangi in ele tandru un vis ce nu mai moare,
Si-n ale tale mreje tu sufletul mi-ai prins.

Cu bratele-ti de aur tu mi-ai cuprins gandirea
Si straluciri de foc ai aprins in mine,
Din trambite de-argint tu mi-ai sunat trezirea
Din somnu-adanc si plin de iluzii senine.

Si m-amagesti din nou c-o iluzie
Zadarnica ca si clipa din trecut
Cand mai speram mereu ca o sa vie
Femeia dintr-un vis tacut.

Si cate nopti pustii n-am asteptat!
Si cate zile degeaba am pierdut!
Ea a venit, dar n-a mai stat,
S-a intors din nou in visul meu tacut.

Sunt obosit de-atat nesomn, si-as vrea
Ca-n somnul cel fara trezire
In care numai mortii dorm,
Sa cazi si tu adanc, Iubire.