Sunt zambet stins
In ideal oniric
Si ma agat in disperare
De lacrima-mi ce doare.
Ingenunchez cu flori pe frunte
In cimitirul azilului de soare.
Adorm pe-al meu mormant,
Tacere,lipsita de culoare...
Si funeralii mute
Ale-unor zboruri frante,
Ma insotesc spre Universuri
Defuncte si marunte,
In care pofta-mi infinita
De-a da si de-a primi
Se-ntreaba inocenta:
A fi,sau a nu fi?
Si stinsul ideal oniric:
A fi?A deveni?