În nemurirea-i de grafit
neterminatul cub visează
la nopți eliptice și curbe
cu luni de numere inviolabile
și stele neeuclidiene.
Un gând trigonometric
îl petrece
intersectându-i laturile :
ar vrea de bunăseamă
ca sferă lină să devină.
Și cât îl fascinează
acea perfecțiune incalculabilă
și numărul mistic, pi;
și ce misterioase îi par
tangentele romantice
și proiecțiile în planuri
ascunse.
Ar putea atunci
să se înscrie
în alte cuburi
sau, de ce nu, să înghită
în sinele-i concentric
un semen de-al său,
devenind, ah, ce minune,
el însuși zeu.