Te port în mine cum un bloc de piatră
Poartă ascuns într-ânsul o statuie,
Cuvintele, ca dălți de foc sculptează
Sânul tau stâng cu-aromă de gutuie.

Sar aschii dureroase de sub coaste
Si-mi intra-n ochi silabe de rubin,
Întrezaresc prin praf pulpele caste.
Cu cât crești tu, cu-atat sunt mai puțin.

Cuvinte seci se sparg de glezna fină,
Globule iuți s-au lenevit in vine,
Mă rog la coapsa-ți adolescentină
S-apuc măcar să suflu peste tine.