Mai frumos ca orice e ziua cand se stinge.
Excesul de dragoste, de care cerul incins e
umple vazduhul de-o pala lumina
ce-asupra pamantului smerit se inclina,
si scoala-omenirea
in pulberea-i fina.

Totu-i tandrete. Ca si cand
maini nevazute ne mangaie bland.
Totu-i aproape. Totu-i indepartat.
Totul isi risipeste avutul in pace
ca un dar neasteptat
pe care natura ni-l face.

Toate imi apartin si totusi toate
imi vor fi in zorii zilei furate;
ceata, ploaie, si aceasta carare
pe care-mi port visele trecatoare.
Rataci-voi mult mai departe
cu-al glas, fara umbra de noapte.