imi vei arunca inima pe strazi
in rostogolire
cainilor vagabonzi de serviciu,
mistretilor cu coltii inzapezirii pe buze,
ma vei izgoni de pe muntele din tigari de foi
al singuratatii,
din
patul
de plus al pleoapelor tale,
facut din papusile la care ai renuntat,
ma vei obisnui sa pun virgula intre eu si tu,

secundele nu ma vor mai asculta,
orele vor capata cearcane adanci
de la atata libertate,
ne vor creste aripi din fulgii tacerii
ce ne
va fi hotar nestatornic,
clipele vor cadea pe spate buimace
seara de seara

si imi va fi imposibil sa-ti inventez un sfarsit