Neostoita mână
îmi prinde-un fulg
din cei născuti aseară
de copacul mut;

îl duc la gura-mi
albă,
îl mușc ușor
-ce gust amar! –
și –aștept să se tot curgă
în groapa limbii
ce-a lăsat-o , de ieri,
un fulger...

Neostoita mână
continuă s-adune
fulg după fulg
deja de-o saptămână.




august.02