Am simtit sangele verde cum se misca,
Orbecaind la nesfarsit pe soseaua asfaltata
Cu gropi antropice.
Undeva dintr-o oglinda retrovizoare,
Vedeam cum papusa manechin din vitrina imi face cu mana.
- Hei, fata! Ma striga, lipindu-si fata indecenta
De lumina artificiala a unor becuri economice…
(In noapte, prin ploaia de frunze,
Doua trupuri opace danseaza in semicerc
Culegandu-si fructele otravitoare ale creierelor.)

INTERZIS MINORILOR! – scrie
Pe o placuta alba cu literte rosii
In mintea majorilor.
(Undeva, in emisfera cerebrala dreapta,
Cineva imi comanda sa scriu, sa scriu,
Sa tot scriu pana cand mana amortita
Se va impotrivi comenzilor!
Ura! Ura! Va striga atunci in mine
Fiecare coltisor al trupului meu.)
Continuu sa stau in stare de veghe
Ca un televizor cnstiincios care isi duce pana la capat indatoririle.
Am trait, am mancat, am iubit
Cu proportie, cu teama ca nici un exces
sa nu dauneze vietii scurte a celor din jur.
Am asteptat vara sa vina iarna,
Intinsa pe placenta verde a vietii,
Sustragand oxigenul prin cordonul ombilical
(Mama, ce-as mai fi baut o bere!).
Atunci, in ziua aceea (cred ca era marti dupa-masa)
M-am intins pe cerul albastru
Sa admir campul verde.
Ploua de jos cu sticle sparte, ambalaje,
Cutii de chibrituri, chitante,
Restante…
(Se facuse liniste . In mine inca se mai jucau
Legile senzatiei si ale perceptiei.
Uitasem ceva…Legile lui Moise!).

Undeva, la un colt de strada, langa chioscul de ziare,
M-asteapta… Strada pustie, poleita
Ca o simfonie kitsch pentru sfarsitul carnavalului.
Singurii spectatori care mai devoreaza prezenta ei
Sunt batranii reumatici care se vand pe bucati la economate.
Imi beau ultimul pahar cu aer…Oricum ma va gasi!
La fereastra apartamentului meu, fata din vitrina
Imi face semn cu mana!
Rujul de pe buzele ei se prelinge usor pe geam
Si intra in casa prin crapatura usii.
Simt mainile reci orbecaind prin lichidul vascos
Ce-mi leaga picioarele neputincioase,
Ca-ntr-un lung sarut de metastaza.
Iubito, eu nu sunt Sapho!…