agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-11 | |
De mult plecasera fluturii
Si asteptam ca in sfarsit sa vina iarna. Candva, cineva ma ingropase in versuri vii De seva, cordoane ombilicale innodate in jurul gandului meu. “Poem pentru marea poeta necunoscuta” imi strigau picaturile de apa lipite intr-o nesatioasa iubire cu celulele fruntii mele. “Poem pentru cea care ar fi putut schimba lumea in 60 de versuri”, imi strigau degetele, ochii, gura inmanusate in versuri groase, de iarna. Armate intregi de omizi imi inunda Foaia, mana, gandul… Poezia asta trebuie terminata inaintea mea! Ceasurile se topeau sub povara rece a verii, Strangandu-si timpul in pahare reciclabile de plastic; “Candva, poate ne va fi de folos”, spuneau ele si-si maturau ultimele ramasite ale gandurilor, cronometrate ca intr-un imens cuptor cu microunde… Suvite inregi de clorofila Se intindeau ca niste maini uriase, Impletindu-mi amintiri verzi, de gheata. Cineva imi taie ultima imagine proiectata Pe retina. Gandul meu ninge… Gandul meu ploua… Gandul meu ucide fluturi…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate