Despre iubire, numai de bine
Despre imuabila iubire           să tăcem numai de bine,
vremelnica ei pomenire,         fie-i înghețul cuminte,
cu-elice tenoare de-oțel,        viscolit aiurea-n turbine,
răsucind mirări fără țel,       undeva prin morminte.
De câte ori deschid acest subiect nimicitor
mi-aduc aminte de o geană proscrisă
fâlfâind în vrie, de-atâtea ori mult prea sonor,
ruptă de vie din priviri, condamnată și închisă
la conservare silnică-n congelator
pentru anihilarea oricărui vis candid de viitor.
Iar dacă mi se face dor,      deschid robinetul și sorb
nimicul aparent liniștitor       din contagioasele izvoare,
înghit meduze terne,          melci de nisip și sare,
cu graba orelor moderne,         cedând acestui incurabil morb
al singurătății zborului înălțător de sine.




11 noiembrie 2002

Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania,
Bucuresti