Fata din lăptărie era formată din transparențe
și din negări ale acestora.
De exemplu, globul ei ocular se acoperise
cu o fină lacrimă
(din cauza prea desului fum de țigară),
dar pleoapele înnegrite cu grijă
îi dădeau un aer matur de mister.

Ea nu avea glas (nu pentru mine),
se exprima prin gesturi pe jumătate neînțelese.
Aș fi putut să o ghicesc,
dar pentru asta ar fi trebuit să fiu singur,
ar fi trebuit să o vreau, ar fi trebuit să visez,
să refuz absențele și să-mi concentrez gândul
asupra ei.

Deci am fandat către ea, cu lancea mea lungă,
de poezie și rima - fără tipar.
Și dându-mă în lături în aceeași secundă,
am lăsat-o altuia, însă-n zadar.


/14.11.2002/