agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-15 | |
* * *
a urcat cu suflet usor chiar cu speranta fara alte bagaje decât puricii un câine în tren în compartimentul însiropat cu aburul despartirilor transpiratia violeta a doamnelor si parfumul cianurii s-a purtat ca toti oamenii câinele ca lumea a mâncat sandvisuri politicoase vorbe a zis garii stâlpilor de telegraf gonind spre tunelul înnegurat limuzinelor adormite la bariere domnisoarei care oferea gratis boabe de mac lame de ras esarfe de matase sapun sarut mâna i-a spus era într-adevar un câine onorabil asa a fost pâna când domnul controlor de bilete clipind surâzând visând avansarea aceea din vagonul 17 în vagonul 16 la cele 22 amante din cele 22 statii în care trenul întotdeauna oprea a spus iata un câine desigur nu are bilet si câinele n-a stiut sa raspunda el nu stia ca-i trebuie un bilet sa coboare din garnitura ciudata plina de oseminte însufletite putind a macelarie n-a zis nimic dar puricii îngalbenindu-se fosforescenti devenind pulbere aurie viu zburatoare sarit-au din mers prin univers ………………………………………………………… neavând bilet sa coboare în vreo gara solitara ramas singur în compartimentul înca însiropat cu aburul despartirilor si nectarul ratacirilor câinele s-a comportat o vreme normal a schimbat vorbe cât mai politicoase cu razele arzatoare din steaua cea mare cu îngânduratele geamanduri vesnic clatinatoare cu pestisorul auriu si roz submarine sclipind trist printre valuri ce nu vazusera maluri vreodata apoi cu o fata cu genunchii de balerina si chipul de peste deja prinsa în tunelul de întuneric învolburat unde trenul avea sa gareze tainic ca si cum n-ar fi fost ca si cum nimic n-ar mai fi de povestit ca si cum nici povestea vreodata pe sine nu s-ar fi rostit (TUNEL)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate