proaspăt lepădat de la sân duminecă pâinea
soarbe vinul fără chin, îmbucătura de pește du-o la gură
suspină Amin!

cuvântul început rămână stăpânul tău
mergi pe drum singur, urcă visul tău însemnat
spune-l ori cântă-l

grăbă să nu ai nu te opri speriat
umbra lăturalnică gândește-o, suspendă plata
apoi calcă

dacă între fracțiune și eternități îți tremură mâna
întorce clepsidra fricii, uită că eternitatea e una
restul convenții

primește servitutea să-ți fie privilegiu
ține genunchiul frânt, nu pune în țărână fruntea
cerșind lacrimi ori apă

privește sorocul rodul și soarta
ai de grijă, floarea să fie prea bine udată
acum pleacă!


16. 11. 2002